Déclinaison / Conjugueur latin
concămăror - Diathèse passive
(concămăro, concămăras, concamaravi, concămărāre, concamaratum)
verbe transitif I conjugaison
Voir la traduction de ce mot
PRÉSENT |
I sing. | concămăror |
II sing. | concămărāris, concămărāre |
III sing. | concămărātur |
I plur. | concămărāmur |
II plur. | concămăramĭni |
III plur. | concămărantur |
IMPARFAIT |
I sing. | concămărābar |
II sing. | concămărabāris, concămărabāre |
III sing. | concămărabātur |
I plur. | concămărabāmur |
II plur. | concămărabamĭni |
III plur. | concămărabantur |
FUTUR SIMPLE |
I sing. | concămărābor |
II sing. | concămărabĕris, concămărabĕre |
III sing. | concămărabĭtur |
I plur. | concămărabĭmur |
II plur. | concămărabimĭni |
III plur. | concămărabuntur |
PARFAIT |
I sing. | concamaratus, a, um sum |
II sing. | concamaratus, a, um es |
III sing. | concamaratus, a, um est |
I plur. | concamarati, ae, a sumus |
II plur. | concamarati, ae, a estis |
III plur. | concamarati, ae, a sunt |
PLUS-QUE-PARFAIT |
I sing. | concamaratus, a, um eram |
II sing. | concamaratus, a, um eras |
III sing. | concamaratus, a, um erat |
I plur. | concamarati, ae, a eramus |
II plur. | concamarati, ae, a eratis |
III plur. | concamarati, ae, a erant |
FUTUR ANTÉRIEUR |
I sing. | concamaratus, a, um ero |
II sing. | concamaratus, a, um eris |
III sing. | concamaratus, a, um erit |
I plur. | concamarati, ae, a erimus |
II plur. | concamarati, ae, a eritis |
III plur. | concamarati, ae, a erunt |
PRÉSENT |
I sing. | concămărer |
II sing. | concămărēris, concămărēre |
III sing. | concămărētur |
I plur. | concămărēmur |
II plur. | concămăremĭni |
III plur. | concămărentur |
IMPARFAIT |
I sing. | concămărārer |
II sing. | concămărarēris, concămărarēre |
III sing. | concămărarētur |
I plur. | concămărarēmur |
II plur. | concămăraremĭni |
III plur. | concămărarentur |
PARFAIT |
I sing. | concamaratus, a, um sim |
II sing. | concamaratus, a, um sis |
III sing. | concamaratus, a, um sit |
I plur. | concamarati, ae, a simus |
II plur. | concamarati, ae, a sitis |
III plur. | concamarati, ae, a sint |
PLUS-QUE-PARFAIT |
I sing. | concamaratus, a, um essem |
II sing. | concamaratus, a, um esses |
III sing. | concamaratus, a, um esset |
I plur. | concamarati, ae, a essemus |
II plur. | concamarati, ae, a essetis |
III plur. | concamarati, ae, a essent |
IMPÉRATIF |
PRÉSENT |
II sing. | concămărāre |
II plur. | concămăramĭni |
FUTUR |
II sing. | concămărātor |
III sing. | concămărātor |
II plur. | |
III plur. | concămărantor |
PARTICIPE |
PARFAIT |
concamaratus, a, um |
INFINITO |
PRÉSENT |
concămărāri |
PARFAIT |
Singolare: | concamaratus, a, um esse |
Plurale: | concamarati, ae, a esse |
FUTUR |
concamaratum esse |
GERUNDIVO |
concămărandus, a, um | |