Déclinaison / Conjugueur latin
obiector - Diathèse passive
(obiecto, obiectas, obiectavi, obiectāre, obiectatum)
verbe transitif I conjugaison
Voir la traduction de ce mot
PRÉSENT |
I sing. | obiector |
II sing. | obiectāris, obiectāre |
III sing. | obiectātur |
I plur. | obiectāmur |
II plur. | obiectamĭni |
III plur. | obiectantur |
IMPARFAIT |
I sing. | obiectābar |
II sing. | obiectabāris, obiectabāre |
III sing. | obiectabātur |
I plur. | obiectabāmur |
II plur. | obiectabamĭni |
III plur. | obiectabantur |
FUTUR SIMPLE |
I sing. | obiectābor |
II sing. | obiectabĕris, obiectabĕre |
III sing. | obiectabĭtur |
I plur. | obiectabĭmur |
II plur. | obiectabimĭni |
III plur. | obiectabuntur |
PARFAIT |
I sing. | obiectatus, a, um sum |
II sing. | obiectatus, a, um es |
III sing. | obiectatus, a, um est |
I plur. | obiectati, ae, a sumus |
II plur. | obiectati, ae, a estis |
III plur. | obiectati, ae, a sunt |
PLUS-QUE-PARFAIT |
I sing. | obiectatus, a, um eram |
II sing. | obiectatus, a, um eras |
III sing. | obiectatus, a, um erat |
I plur. | obiectati, ae, a eramus |
II plur. | obiectati, ae, a eratis |
III plur. | obiectati, ae, a erant |
FUTUR ANTÉRIEUR |
I sing. | obiectatus, a, um ero |
II sing. | obiectatus, a, um eris |
III sing. | obiectatus, a, um erit |
I plur. | obiectati, ae, a erimus |
II plur. | obiectati, ae, a eritis |
III plur. | obiectati, ae, a erunt |
PRÉSENT |
I sing. | obiecter |
II sing. | obiectēris, obiectēre |
III sing. | obiectētur |
I plur. | obiectēmur |
II plur. | obiectemĭni |
III plur. | obiectentur |
IMPARFAIT |
I sing. | obiectārer |
II sing. | obiectarēris, obiectarēre |
III sing. | obiectarētur |
I plur. | obiectarēmur |
II plur. | obiectaremĭni |
III plur. | obiectarentur |
PARFAIT |
I sing. | obiectatus, a, um sim |
II sing. | obiectatus, a, um sis |
III sing. | obiectatus, a, um sit |
I plur. | obiectati, ae, a simus |
II plur. | obiectati, ae, a sitis |
III plur. | obiectati, ae, a sint |
PLUS-QUE-PARFAIT |
I sing. | obiectatus, a, um essem |
II sing. | obiectatus, a, um esses |
III sing. | obiectatus, a, um esset |
I plur. | obiectati, ae, a essemus |
II plur. | obiectati, ae, a essetis |
III plur. | obiectati, ae, a essent |
IMPÉRATIF |
PRÉSENT |
II sing. | obiectāre |
II plur. | obiectamĭni |
FUTUR |
II sing. | obiectātor |
III sing. | obiectātor |
II plur. | |
III plur. | obiectantor |
PARTICIPE |
PARFAIT |
obiectatus, a, um |
INFINITO |
PRÉSENT |
obiectāri |
PARFAIT |
Singolare: | obiectatus, a, um esse |
Plurale: | obiectati, ae, a esse |
FUTUR |
obiectatum esse |
GERUNDIVO |
obiectandus, a, um | |